Trist dar adevărat

„Trăim într-o lume în care este rușinos să nu fii „plin de bani”. O lume în care intri într-un local, iar chelnerul te privește cu dezgust dacă vestimentația ta denotă sărăcie. Ori paznicul sau angajatul unui magazin te tratează cu un aer superior dacă n-ai blugi de firmă, telefon de fițe, iar din buzunar nu-ți atârnă cheile de la vreo mașină de lux. Nu contează că, poate, ai un copil care nu te lasă nici măcar să te îmbraci cum vrei sau că nu ai avut timp să îți alegi hainele sau că, pur și simplu, nu ai avut chef să te îmbraci „la cămașă” și ai vrut să te simți comod.

Trăim într-o lume în care cei puternici îi asupresc pe cei slabi, cei cu experiență, pe debutanți, cei care ar trebui să fie maeștrii, pe ucenici. O lume în care ești învățat că trebuie să crezi, fără rezerve, tot ce ți se spune, în care răcnetele și țipetele reprezintă normalitatea, în care singurele argumente care ți se oferă sunt: „Eu sunt mare, tu ești mic!”. O lume în care suntem învățați că ești doar unul din cei mulți și că oricând poți fi înlocuit, că nu există originalitate, că nu există echipe, că trebuie să-ți „sapi” colegii, că cel lingușitor ajunge departe. O lumea ce-ți distruge personalitatea, caracterul, probitatea. Nu contează că ești la început de drum, că de-abia te-ai avântat în viață sau că spiritul tău este pur. Nu contează că dedici timp, nervi și viață pentru prosperitatea altora; aripile îți sunt retezate fără niciun fel de regrete.

Trăim într-o lume în care conținutul nu contează, o lume superficială care apreciază lucrurile superficiale. O lume în care silicoanele, botox-ul, colagenul sau acidul hialuronic nu reprezintă doar termeni chimici sau medicali, ci „tratamente de înfrumusețare”. O lume în care o persoană ce urmează astfel de „tratamente” și vorbește vulgar primește milioane de atenții. Nu contează cine e, ce pregătire are, ce face, dacă este talentată sau nu, important e că-și etalează „dotările”. Iar cei care într-adevăr au aptitudini și care pot schimba ceva, sunt trecuți cu vederea și pierduți în anonimitate.

Trăim într-o lume în care familia e doar un termen de scadență. În care căsătoria și copiii nu pot exista mai devreme de 30 de ani sau mai târziu de 35. În care totul trebuie bine prefigurat și plănuit, iar spontaneitatea, acțiunile pornite de la impulsuri sentimentale reprezintă lucruri anormale. În care, dacă nu respecți termenul, ești privit ciudat și comentat, ești catalogat „fără minte”, imatur sau curvar.

Trăim într-o lume în care jurămintele, promisiunile și încrederea nu mai există. În care ele se transformă doar în niște vorbe aruncate-n vânt. În care îți înșeli partenerul, îți minți prietenii și îi trădezi pe cei al căror sprijin ești. O lume care te transformă într-un individualist și un solitar. Care te învață că nu te poți baza pe alții, că rolul cuvintelor este acela de răni.

Trăim într-o lume a măștilor pe care uităm să le dăm jos și în care ne lăsăm consumați de ele. O lume în care nimeni nu vrea să pară ceea ce este. În care uităm de noi înșine și devenim altcineva, în care ne uităm în oglindă și vedem un străin.

Trăim într-o lume exact ca cea descrisă de un mare actor într-un mare film,

Într-o lume în care conștiința este moartă,

În care caracterele ieftine sunt acoperite cu parfumuri scumpe,

În care omul valorează câți bani are în cont,

În care ești luat de prost dacă respecți,

În care ești tratat cum se cuvine doar dacă faci scandal,

În care afecțiunea este privită drept slăbiciune.

Din păcate, suntem muritori într-o lume muribundă care ne omoară din interior.”

Autor Necunoscut….

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s